Ce s-a ales de fabrica din România unde până în 1990 se produceau un milion de ceasuri deșteptătoare pe an FOTO
0Primul oraș din România care a avut o fabrică de ceasuri a fost Arad. Întreprinderea a purtat nume comune precum „Cooperativa Metalul”, „Precizia” şi, ulterior, a primit numele „Victoria”, pe care îl poartă și acum, deși produce cu totul altceva decât ceasurile știute.
Fabrica i-a avut ca întemeietori pe Iosif Berenz, Şimolan şi Hollosy, punctul de plecare fiind, în perioada interbelică, un mic atelier de mecanică fină.
Aici se produceau în 1951, când se folosește pentru prima oară denumirea de fabrică, în jur de 300 de ceasuri în 12 luni. Asamblarea unui mecanism dura o zi lucrătoare. Unul dintre întemeietorii fabricii de ceasuri care a condus-o timp de aproape 40 de ani a fost Iosif Berenz, născut în localitatea arădeană Sânpetru German.
În primul an, unitatea a funcţionat cu 50-60 de angajaţi, fabricându-se la început roţi dinţate, iar din anul 1954 s-a trecut la producţia de ceasuri deşteptătoare, ochelari, umbrele. Ceasurile se făceau sub marca „Precizia”, apoi, după anii ’60, au purtat denumirea de „Victoria”.
Mecanism pe 4 rubine
Un exemplu de ceas ar fi cel mecanic, deşteptător cu mecanism pe patru rubine. Pe spatele ceasului, lângă butoanele de potrivit şi cheiţele de armare, este inscripţionat „N.I. 97534 – 81”, ceea ce indică modelul şi anul fabricării acestui ceas de la Fabrica de Ceasuri Victoria Arad.
Cel mai productiv an din istoria societăţii comerciale, a fost 1989 când s-a ajuns la o producţie de 1.000.000 de ceasuri anual, iar numărul angajaţilor era de 1.300.
Ceasurile produse la Arad ajungeau în toate colţurile ţării şi nu numai. Toată lumea ştia unde se produc iar angajaţii abia dacă făceau faţă comenzilor.
La zece ani de la Revoluţie, fabrica acumulase datorii de 30 de miliarde de lei, iar numărul angajaţilor a scăzut cu 1.000. A mai fost ţinută în viaţă, reprofilându-se şi diversificându-şi producţia spre mecanisme pentru industria auto şi petrolieră şi contoare de apă.
Cât despre producția de ceasuri, a devenit amintire, apariția ceasurilor electronice și dezvoltarea telefonului mobil ducând la scăderea până la dispariție a „deșteptătoarelor” clasice produse la Arad.
Arădenii își aduc aminte de ceasurile respective. Unii spun că le păstrează și astăzi.
„Am avut asemenea ceas. Am lucrat la Victoria, la întreținerea ascensoarelor, până în Decembrie 1989”, spune Luca Rus.
Ani, o altă arădeancă, mărturisește că era ceasul care îi dădea deșteptarea pentru școală: „Vai, îmi aduc aminte când sună dimineață să merg la școală, îmi venea să-l arunc pe geam .... ce sonerie avea”.
Se încarcă comentariile...
